tattoo

Vă propun acum să îmi scrieți părerea voastră despre tatuaje. Am câțiva prieteni care au tatuaje, unele frumoase, altele oribile. Poate e iarăși chestiune de gusturi. Pentru a-mi ”demonstra”  dorința de a-mi pune și eu un tatuaj drăguț, pun aici fotografii cu tatuajele unor vedete:

Alyssa Milano

                                                

                                                           Angelina Jolie

                                                        Megan Fox

                                                                Cher

Cred că tatuajele ne readu, în felul lor, ”nebunia noastră”, și aici mă gândesc la ”nebunatica” de Cher care priviți cum a avut curajul să apară pe scenă, pe motiv că a dorit să i se vadă tatuajul, dar i se vede mai mult decât tatuajul. ”Cher e Cher” pot spune unii, dar sunt frumoase nebuniile ei, inclusiv aceasta cu tatuajul, eu așa cred. Fetelor, aștept părerile voastre: să mă tatuez sau nu?

rochii, rochii !

Mi se pare potrivit ca în această zi de Paști să vă scriu care este părerea mea în legătură cu felul în care ne îmbrăcăm noi, fetele. Zilele trecute am avut ocazia să stau de vorbă cu o doamnă mai în vârstă, care era tare mirată și nemulțumită că fetele de azi ne îmbrăcăm aproape exclusiv în pantaloni. Doamna aceea mi-a vorbit mult și frumos despre rochii.

Îmi spunea cum, atunci când era dânsa de vârsta noastră, nici nu și-ar fi închipuit că ar putea merge la școală îmbrăcată în pantaloni, îmi spunea că pantalonii îi lua doar la ieșirile la iarbă verde, niciodată prin oraș.







În timp ce îmi vorbea, am stat și m-am gândit, și mi-am dat seama că avea multă dreptate. Noi, sau cele mai multe dintre noi, vrem să fim feminine, cât mai feminine

pentru că vrem să fim noi, vrem ca cei din jur, mai ales cei care ne iubesc și pe care îi iubim, să găsească plăcere și în felul în care ne îmbrăcăm..Mi-am dat seama că cel mai evident, gusturile pe care le avem  sunt oglindite de felul în care ne îmbrăcăm. Așa că putem spune: ”văd cum ești îmbrăcat, și îmi dau seama cine ești.”

Întâmplător doamna aceea avea la dânsa niște poze de pe vremea când era în liceu. Mi le-a arătat. Mi-a spus că la școală erau obligate să poarte un fel de uniforme, adică toate trebuiau să se îmbrace la fel, și mi-a mai spus ce mult și-ar fi dorit atunci să aibă libertatea pe care o avem noi astăzi, și ce frumos s-ar fi știut îmbrăca atunci, și că nici nu s-ar fi gândit să poarte pantaloni.

În timp ce îmi vorbea cu atâta pasiune, eu mă uitam la mine: eram îmbrăcată, bineînțeles, în pantaloni. La un moment dat, privind-o într-o poză în care purta o rochie superbă, am închis ochii și mi-am închipuit cum mi-ar sta mie îmbrăcată în rochia aceea, și mi-am dat seama că aș fi mult mai frumoasă decât eram în pantaloni.  Și ca și cum ar fi știut, doamna m-a întrebat. ”Adriana, de ce nu vrei să fii mai frumoasă?” Atunci mi-am dat seama că într-adevăr, așa este, doar prin simplu fapt de a mă îmbrăca mai mult în rochii, aș putea fi mai frumoasă.

Mi-a părut bine că am stat atunci de vorbă cu doamna aceea. Ea m-a convins de au adevăr așa de simplu: frumusețea ne-o putem susține și îmbogăți și noi. Din păcate, acordăm așa de puțină atenție acestui lucru, deși tuturor ne-ar place să fim mereu și mereu frumoase Eu însă m-am hotărât, de atunci, să îmi dovedesc feminitatea mai ales din felul în care mă îmbrac. Va trebui deci să port mai ales rochii. Și așa am să fac.

piercing

După cum vedeți, am purtat și eu un percing, dar nu l-am ”suportat” mai mult de 10 zile. L-am simțit ca pe un corp străin pe corpul meu.

Ce mi se pare interesant e faptul că, la alte fete, îmi plac piercing-urile. Priviți, de exemplu această poză? Nu-i așa ce frumos e pircing-ul fetei? Dar eu să-l port așa, nu cred că aș suporta.

Poate, dacă tot îmi plac așa de mult, ar fi trebuit să-l port pe acela pe care l-am avut, mai mult timp, poate ar fi trebuit să trec peste ”jena” pe care am simțit că mi-o provoacă, de la un anumit moment, ar fi trebuit să rabd, și poate m-aș fi obișnuit, și poate după aceea mi-aș fi pus unul și la buric.

Sau la ochi... și la ochi îmi place, și cred că mi-ar place să am și eu, mi-ar place să ajung să îl port suporta.

Poate unele lucruri pe care dorim să le avem, să le obținem, să le purtăm, necesită un fel de sacrificiu din partea noastră, pentru ca să ne bucurăm de ele, iar eu sacrificiul acela nu am fost capabilă să îl fac, sau nu m-am dus până la capăt cu el.. Cred că așa este, cred că, pentru a obține ceva în viață trebuie să învățăm să avem răbdare, și să învățăm să suportăm uneori chiar mult, pentru a obține lucrurile pe care ni le dorim.

Eu îmi doresc să port piercing. De aceea am luat hotărârea să mi-l pun pe acela pe care l-am avut, și să mă obișnuiesc cu el, și apoi cu altele. Ca acesta de exemplu, nu e pe sâni, e deasupra lor, dar crează un efect plăcut, pentru că pe acestea le-ar putea vedea toată lumea. Am auzit că sunt fete care își pun piercing-uri în părțile ascunse ale trupului. Acolo nu cred că mi-ar plăcea să le port, pentru că mă întreb ce farmec ar avea. Dar apoi mă gândesc că totuși, ar avea, pentru acela care va fi iubitul meu. Da, chiar că ar fi fermecător să port un piercing numai pentru el, și, când va veni el, cred că îmi voi pune piercing.

Dar că să fiu sigură că îmi va place și mie, și că voi putea suporta piercing-uri oriunde pe corpul meu, va trebui să încep cu cele ”la vedere”, să încep să le port, să încep să mă obișnuiesc cu ele, chiar dacă asta va fi ca un fel de sacrificiu pentru mine. Mă uit cu plăcere la fetele care le poartă, și le admir, și mi-ar place să fiu și eu admirată așa. De aceea m-am hotărât să încep iar să port piercing. Și voi începe chiar cu cel pe care l-am avut. Abia aștept să vă spun rezultatul, să vă spun că am reușit să-l suport și să-l port ca pe inelul de la deget.

talisman

Scriu aici explicația dată cuvântului ”talisman” în DEX : ”mic obiect căruia oamenii superstițioși îi atribuie puterea magică de a le aduce noroc”. Toți ne dorim noroc. Și mai ales ca distracție, cei mai mulți avem talismane, și ni-s dragi, ca și cum fără ele nu am avea noroc.  Mulți cred că potcoava aduce noroc, de aceea poartă talismane sub diferite forme de potcoave.

 Alții cred în puterea magică a diferitelor sfere de sticlă, și se înconjoară cu astfel de sfere, despre care cred că le poartă noroc, și în care spun că ghicesc viitorul. Eu nu cred în astfel de bazaconii, dar de distrat mă distrează.

Sunt alții care poartă drept talismane fotografiile persoanelor iubite. Aici nu vă ascund că mi-ar place ca iubitul meu să poarte o fotografie de-a mea, cam ca aceea de aici, și despre care el să creadă că îi poartă noroc. Pentru că apoi nu mi-ar mai așa de greu să-i dovedesc că de fapt noroc îi port eu. Eu, din poza aceasta:

 Sunt alții, și nu puțini, care cred în puterea miraculoasă a cristalelor. Sunt frumoase cristalele, dar chiar miraculoase nu cred că sunt, că dacă ar fi așa, ne-am lua fiecare câte un cristal, și lumea ar deveni un miracol. Ce simplu ar fi.

 Să va spun drept, și eu am un talisman, un pandativ sub forma literei D, eu știu de ce, vouă nu vă spun. Vouă vă pot spune că îmi place acest talisman pentru că litera D urmată de prima literă a prenumelui meu A formează cuvântul DA  și mie îmi place să spun de multe ori DA, pt că spun DA numai lucrurilor frumoase care mi se întâmplă, deci

      cu cât aș spune de mai multe ori DA cu atât viața mea ar deveni mai frumoasă.

Deci eu cred că ceea ce facem noi e important, și ceea ce suntem noi, nu talismanele pe care le purtăm. Eu cred că noi, și numai noi, putem să ne transformăm viața într-un fel de miracol, și că, și dacă am avea un milion de talismane și numai am sta să așteptăm ca ele să înfăptuiască nu știu ce miracole, am greși mult. Talismanele ne pot distra, așa cum mă distrează D-ul meu, dar nu ne pot schimba viața. Este părerea mea.

                                                                                   .......adică    Adriana.

Corporate Dressing for Women - FunOnTheNet

Corporate Dressing for Women - FunOnTheNet

Am găsit acest site, și cred că merită să îl vadă cât mai multe dintre noi. Eu vi-l recomand!

șepci....

Nu-mi plac fetele care poartă șepci, le văd prea băiețoase. Amalia are multe șepci, ea le poartă aproape tot timpul. Ea m-a convins să îmi fac această poză cu o șapcă de-a ei, că a zis ea că o să-mi stea bine. Eu vreau să vă arăt și vouă că nu îmi stă bine, dacă nu aș știi că sânt eu, aș crede că e un băiat. Pentru comparație,

pentru comparație, priviți-mă aici, fără șapcă. Nu-i așa că sânt mai feminină?  Eu nu spun că Amaliei nu îi stă bine cu șapcă, ei îi stă bine cu orice, pentru că este o fată foarte, foarte frumoasă, nu pentru că e prietena mea spun asta, ci pt. că acesta este adevărul.






De fapt vreau să spun că gusturile nu se discută, fiecare avem gusturile noastre, și încercăm să ni le împlinim pe cât se poate. Eu cred că ne putem da seama despre gusturile unei persoane, chiar dacă nu ocunoaștem, după felul în care se îmbracă. Dacă îi stă bine cum e îmbrăcată înseamnă că are gusturi, indiferent dacă e îmbrăcată sau nu după gustul nostru. Pentru că poartă șepci, Amalia nu se îmbracă după gustul meu, dar pentru că întotdeauna îi stă bine cum se îmbracă, înseamnă că are gusturi frumoase. Aceasta este părerea mea. Deci e bine să ne îmbrăcăm fiecare după gusturile pe care le avem.

eșarfa

    Până acum vreo câteva zile nu îmi plăceau eșarfele. Aveam doar trei, le purtam rarisim, și de cele mai multe ori nu le suportam mai mult de câteva minute.

Cineva mi-a povestit frumos despre farmecul feminin al eșarfelor, și în timp ce îmi povestea, revedeam parcă, în memorie, multe imagini ale unor femei sau fete care poartă eșarfe, și îmi dădeam seama că sunt frumoase eșarfele

Am vorbit despre asta cu cea mai bună prietenă a mea, Amalia. Ea nu prea știa ce să zică. Ieri după masă însă, acasă la ea, am verificat pe viu farmecul feminin al eșarfelor. Am făcut rost de pe unde am putut, de vreo 12 eșarfe, de toate felurile, dar toate frumoase.

Și vă spun acum ce am făcut: eu m-am îmbrăcat într-o rochie, în una singură, aceeași. Am luat la gât, pe rând, toate eșarfele. Vă vine să credeți că parcă la fiecare eșarfă purtam o altă rochie? Parcă rochia mea se schimba deodată cu schimbarea eșarfelor.

Și am mai încercat ceva: aceeași rochie, aceeași eșarfă, dar mereu altfel aranjată la gât. Din nou parcă se schimba și eșarfa și rochia după felul în care îmi aranjam eșarfa la gât.

Seara, acasă, am povestit cu mama, și i-am spus că vreau să îmi cumpăr de acum multe eșarfe, că toate sunt splendide. Și, dați-vă seama ce mamă minunată am: astăzi, când am venit acasă de la școală, ea îmi cumpărase o eșarfă. Chiar dacă eu nu am fost acolo  când a cumpărat-o, eșarfa e splendidă. Acum sânt așa de fericită! Din cauza aceasta am vrut să scriu despre eșarfe. Și să vă îndemn să vă cumpărați și să purtați cât mai multe.

                                                                                                                                                                                      

                                                                



      Fetelor, eșarfele merg și vara și iarna, și parcă acum primăvara mai mult ca oricând, eșarfele sunt ca niște flori pe care le purtăm la gât. Sunt așa de frumoase eșarfele că parcă și noi devenim mai frumoase când le purtăm. Și nu cred că greșesc!