vineri, 6 mai 2011

bunătate


Nu aș vrea să vi se pară că schimb brusc subiectul. De fapt vreau să continui ce am început în postarea dinainte. Vreau să vorbesc despre frumusețea din noi.

Iar bunătatea noastră cred că e o expresie a acestei frumuseți. După bunătate urmează iubirea, sau poate bunătatea e parte a iubirii. Cred că nu există bunătate fără iubire, dar nici iubire fără bunătate, deci amândouă sunt parte dintr-un întreg. Zilele acestea m-am gândit mult la cât de bună sunt eu la suflet, m-am gândit dacă îmi demonstrez celor din jurul meu întreaga bunătate, atâta câtă e ea. Și gândindu-mă la asta, nu știu cum, mi-am adus aminte că fiecare avem un înger păzitor, iar dacă e păzitor însemnă că e bun, și dacă e bun însemnă că de el trebuie să ascultăm pentru a fi și noi buni.

Atunci m-am simțit parcă pentru prima dată ocrotită de îngerul meu, am simțit o mare liniștire și am simțit un imbold de a dovedi lumii ce înger păzitor frumos și bun am. Întâmplarea, sau poate nu întâmplarea, încă nu îmi dau seama, a făcut ca cineva să aibă nevoie de bunătatea mea, cineva la care țin mult, poate cel mai mult.

Ne-am întâlnit întâmplător, i-am citit parcă tristețea pe chip, asta mi-a dat curaj, și pentru prima oară, am îndrăznit să îl întreb de ce e trist. Nu mi-a răspuns la întrebare, dar m-a invitat la un suc, era spre seară, și a fost minunat. Nu am mai discutat despre supărarea lui, am discutat tot-felul, dar la despărțire mi-a spus că s-a simțit bine cu mine. Intrată în casă, m-am întrebat cum de s-a nimerit ca exact în ziua aceea, când eu îmi dădusem seama despre faptul că îngerul meu de deasupra mea mă ocrotește și mă îndemnă să fiu bună cu ceilalți, să se întâmple ca eu să am ocazia să îl ascult.



M-am simțit fericită în seara aia, și de atunci sunt tot așa, fericită. Eu cred că aceasta este bunătatea din noi, frumusețea din noi. A doua zi am simțit îndemnul de a fi mai atentă la cum mă îmbrac, simțeam că parcă îmbrăcându-mă frumos le spun tuturor ce frumos e că avem un înger ocrotitor, și că putem fi buni, la fel ca el. Aș vrea să simțiți și voi acest fapt adevărat, și să fiți fericiți, așa ca mine. Și n-aș vrea ca cineva să îmi spună că nu am dreptate, știu că am dreptate.

9 comentarii:

  1. buna,
    chiar ai perfecta dreptate.
    si eu sunt bun cu toti cei din jur.
    ma gandesc mereu la fericirea lor.iar pe mine,ma las la o parte.
    insa vezi tu adriana,la mine e situatia putin mai diferita.
    cu totii profita de acest fapt.insa nu regret,si nu voi regreta niciodata-....

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos spus...si daca tu te simti fericita nu ai cum sa nu ai dreptate:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Bunatatea este o calitate pe care o are oricine, unii uita de ea si de aceea abia mai zarim in ei urme de caldura sufleteasca.

    RăspundețiȘtergere
  4. Iullia - aprecierile din partea ta ma bucura mult, sper sa le merit.

    RăspundețiȘtergere
  5. alex - am primit textul. Nu ai dreptate!

    RăspundețiȘtergere
  6. Dia - nu-i asa ca fericirea e cea mai importanta? Mai ales cand ne simtim ocrotite de cineva de sus. Eu vreau sa ma simt asa!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ela - oare chiar sa existe bunatate si in oamenii rai? Nu m-am gandit la asta, dar stiu ca unii sunt asa de rai incat bunatatea li se pare o himera. Asa cred eu.

    RăspundețiȘtergere

spuneți și voi